<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><song><title>Fecioară înţeleaptă</title>
<lyrics>[V1]
 Fecioară înţeleaptă cu candela aprinsă,
 Ce trează-aştepţi întruna pe Mirele iubit,
 Coboară înserarea pe faţa zilei stinse,
 şi Mirele, fecioară, nici astăzi n-a venit.

[V2]
 Pe-albastrul cer senină puzderie de stele,
 Strălucitori luceferi răsar în lung şi-n lat,
 Dar nici în seara asta, o, nu este printre ele,
 LUCEAFăRUL, fecioară, ce-atât L-ai aşteptat...

[V3]
 Se-ntinde ca o mreajă a somnului ispită,
 Lumina să ţi-o stingă, vegherea să ţi-o ia,
 Cu suflet alb şi candid, rămâi nebiruită,
 Căci sfânta priveghere curând se va găta.

[V4]
 Cu candela credinţei..., aprinsă..., o fecioară,
 în râu de lacrimi ochii tu spalăţi-i de somn,
 şi-n haina curăţiei aşteaptă-n prag afară,
 Dorita arătare a scumpului tău Domn.

[V5]
 Nu-i nici o luminiţă în sat la nici o casă,
 Că nicăieri nu-i parcă un singur suflet treaz.
 Tu singură, fecioară, a cerului Mireasă...
 Veghezi prin multe chinuri, şi lacrimi şi necaz.

[V6]
 Veghează, mai veghează, mai suferă o clipă,
 în candela sleită mai toarnă untdelemn;
 Vor trece toate astea, vor trece aşa de-n pripă
 Cum n-ar fi fost vreodată, când El va face-un semn.

[V7]
 Dorm toţi... o nu-i nimica; tu rabdă şi veghează...
 Plângi mult? E grea vegherea? ştiu suflet scump cât plângi;
 Dar iată, răsăritul încet se luminează,
 şi-obrazul plin de lacrimi în slavă ţi-l răsfrângi.

[V8]
 Răsare faţa dulce a Mirelui ce vine,
 şi noru-I într-o clipă pe veci te-o mângăia,
 şi ce cununi măreţe de sori şi slavă pline,
 ţi-o-mbracă acum, El, faţa, cea plâns şi-a privegheat.</lyrics>
</song>